E trist, dar se întâmplă tot mai des... Ratăm momente importante din viața noastră pe care nu le mai putem retrăi și mai mult de atât au un impact major asupra vieții noastre și a persoanelor apropiate. Acest lucru se întâmplă din cauză că suntem mereu pe fugă...Poate conștient, poate inconștient... însă nu oferim celor dragi timpul de care au nevoie, să ne fie alături, să le fim alături, să fim împreuna... Am găsit o poezioară care mi-a plăcut enorm de mult; multe persoane sunt într-o situație asemănătoare...
Leagănul pisicii ( de Harry Chapin)
Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream
S-a întâmplat așa cum o visam.
Dar în călătorii eram plecat mereu
Și-a învățat să umble făr’ să știu eu.
Primele vorbe când le-a spus, acasă nu eram,
Și a crescut și-l auzeam
„Tăticule, ca tine am să fiu când mă fac mare,
Tăticule ca tine am să fiu.”
Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Băiețelul cel trist și omul de pe lună.
„Când vii acasă, tăticule?” „Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”
Deunăzi baiețelul a făcut zece anișori
„Mulțumesc tăticule pentru minge, mi-a spus din ochișori”;
„Hai să ne jucăm
Hai să mă înveți s-o aruncăm”;
I-am spus: „Nu azi, că sunt pe grabă
Și am cam multă treabă”.
„În regulă” a grăit,
Și a plecat spășit,
Dar zâmbetul nu l-a părăsit
„Tăticule, ca tine am să fiu când mă fac mare,
Tăticule ca tine am să fiu”.
Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Băiețelul cel trist și omul de pe lună.
„Când vii acasă, tăticule?” „Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”
Deunăzi s-a întors de la facultate,
Și recunosc că-i un barbat și jumătate.
„Fiule, sunt mândru de tine. Nu poți să stai?”
A dat din cap și mi-a zâmbit, dar vai,
„Aș vrea cheile de la mașină să mi la dai,
Și ne vedem noi mai târziu. Ce faci nu mi le dai?”
Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Băiețelul cel trist și omul de pe lună.
„Când vii acasă, tăticule?” „Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”
M-am pensionat de mult și băiatul meu a plecat de acasă
L-am sunat deunăzi, într-o după-masă,
I-am spus „Aș vrea să te văd, dacă n-ai alt program.”
Mi-a zis „Cu drag, tată, dar am și eu ceva în plan.
Vezi tu, slujba cea nouă…și copiii au gripă
Dar mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, în pripă.”
Că într-adevăr s-a făcut mare și e exact ca mine.
Băiatul meu cel drag, este la fel ca mine.
Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Băiețelul cel trist și omul de pe lună.
„Când vii acasă, tăticule?” „Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”
